Salutare,
Sunt terminat. Azi cred ca am avut parte de cel mai aglomerat trafic din toata viata mea de bucurestean. Am facut sapte kilometrii intr-o ora si ceva!
A fost minunat!
S-au intors toti bucurestenii din concediu si au iesit de cu dimineata cu masinile pe strazi sa celebreze ceva. Inca nu am reusit sa inteleg ce.... toti erau cu mainile pe sus prin masini si incantau chestii. Aveam geamurile ridicate si aerul conditionat la maxim ca sa nu ma coc. Cel putin nu pe fata pentru ca spatele imi era tot transpirat si deja lipit de tricou si scaun.
Mare pacat ca nu am putut auzi ce zic... Nu pot sa imi dau seama daca este un obicei specific Bucurestiului sau e ceva cu caracter religios... Da... religios trebuie sa fie... parca deslusesc un "...Dumnezeul..."... a da... uite si un "...Cristosul..." ... asta trebuie sa fie... e cu siguranta religios!
Ma gandesc ca imi petrec un sfert din viata constienta in masina mergand spre birou.... De maine o sa imi iau aparatul de ras si mancarea in masina. Poate o sa si scriu in blog direct de pe drum - cat stau in Piata Unirii cred ca pot sa imi scriu post-ul zilnic, sa-mi citesc si emailul si presa.
Deja imi fac prieteni printre soferi... incep sa recunosc oamenii pe care ii vad in fiecare dimineata. Ne salutam cu compasiune reciproca si sincera.
Ahhh Bunaa.... Bunaaa... Uite-o si pe temerara domnisoara cu Smartul care in fiecare dimineata depaseste coloana pe contrasens iar apoi o ia pe trotuar in capatul strazii tot pe contrasens pana la strada urmatoare... Frumos... foarte frumos - incuvinteaza din cap si piosul vecin de suferinta din Passatul negru din spatele meu - spunand o rugaciune cred - ca in retrovizoare mi se pare ca spune si el ceva legat de "...Dumnezei..."!
Aici oamenii sunt deosebiti. Dar asta va mai povestesc si alta data...
O zi frumoasa,
Cucuruz (de Bucuresti).
3 comments:
Religie, regie, transport, trafic, calatorie. Oricum, eu stiu cum poti sa fi mai aproape de Dumnezeu si sa nu stai blocat in trafic. Si nu trebuie sa traiesti intr-o manastire. Poti merge in fiecare zi la lucru, pentru ca am vazut la televizor. Te ridica peste toti si simti ca plutesti, ca zbori. Serviciul de aerospatiale...sau cum i-o fi zicand. Cu 100-150Eur te duce la mare, oare cat iti ia pana la birou? Mai rau este cu relatiile sociale! Ai sa ramai asa de singur...Nuuu...e clar, mai bine in trafic! Iti doresc succes la urmatoarea intalnire, poate afli si numele d-soarei-smart.
Welcome to Bucharest !!!
Ar trebui sa te obisnuiesti asa:
o mana pe claxon, cealalta gesticuland, sa vorbesti la telefon, sa asculti muzica cat mai tare, cu piciorul pe acceleratie si cu ochii dupa gagicile de pe trotuar, si in plus sa mai vorbesti si cu vecinul din masina de alaturi - astfel vei fi un adevarat conducator bucurestean... >:) !!
perspective...
3 h din viata ta pierdute in trafic si resemnarea "asa e in Bucuresti". dar hai sa facem o revolta!hai sa facem o rascoala, sa-i aducem pe Horia&Friends sa vedem ce se intampla...dar nu ca si ei erau tot cu roata, nu, nu e bine...si atunci ce? ai ceva de facut, ai ceva de ales?
Cred ca in bucuresti ai timp sa iti faci mai multe planuri pe care sa le bagi la loc in cutie imediat ce ajungi la destinatie, asta daca reusesti sa treci zambind si de smart si de tanarul acela amabil, care pare sa tina linistea in buzunar numai pentru el, si de tot soiul de oameni ciudati si poate o sa inveti sa te bucuri de ei! In final fac parte din viata ta, nu?:))
si astfel a devenit primul episod din "viata la trust" - trustul acela de peste 7 mari si 7 munti si 7 vai si 7 milioane, miliarde de masini colorate....trebuie sa treci prin mii si mii de peripetii ca sa ajungi la acolo in locul acela minunat...un fel de "praslea cel voinic"!
si in final e frumos sau e necesar?
Post a Comment